Cum aş putea, senin

Să merit moartea

Cu care mi-ai înzestrat destinul,

Să, odată şi odată păcatele-mi fie măsură,

Demn, socotit, de această răsplată?

Ai făcut cerul, pămîntul, ziua şi noaptea,

Oceanele şi mările. Pe toate le-ai făcut încă odată,

Odată cu mine.

Cum aş putea, senin să mă lepăd de toate acestea,

Să întunec, aşa de crunt, pe cea de mine zămislitoare,

Să las, ca şi cum n-ar fi fost nimic, totul, fără a şti,

Fără a nu fi sigur în străfundul meu şi la suprafaţa mea

Că, atunci, nu m-aş întoarce acasă?