aș fi vrut ca moartea să nu fie lașă
să iasă cu mine în oraș să o prezint amicilor
salut ce mai faceți – moartea mea
să o văd fîstîcindu-se
să-i ghicesc mîndria în priviri că am scos-o în lume
să-mi arate că ține la mine
într-un moment intim să-mi spună
că orice s-ar întîmpla oricum
ar trata vreo situație idiotul din mine
nu mă va părăsi niciodată
cel puțin nu fără să mimeze cît de cît regretul
momentului acela de slăbiciune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu