mă doare-n fluierul minții de lătratul vostru
din circumvoluțiuni premiate cu oase de pește
cu mieji de ochi storși în palme de ceară
de toți pupătorii de moaște
mă doare-n cumulul de fițe de scheunatul
garofițelor
cu buricul nelegat sucit pe după gîturi
înțepenite
cu lucruri ce trag de oiștia șlițului
ete că lumea e numai a celor cunoscuți
mărunți desculți în ochiul boului
trecuți la 19 ani de a treia vîrstă rupți
din palma normalului ca deget arătător
mă doare-n barca burții de voi cei drepți
corecți aritmetice păpuși pe limbi călcînd și
pe spinări întinse la capătîiul unui stîrv
sărbătorind
e tot o varză murată dintr-un capăt în altul
de crudă puțea a hoit și a balegă mi-e scîrbă
de scutecul ăsta ronțăit în care mă șicanează
iarna
ființa nu crede în ceva ființa crede ceva
de care oricînd se poate lepăda senină
cînd își năpîrlește vederea alege iarăși
calea cea mai dreaptă dintre toate căile
întortocheate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu