Atâtea milioane de fiori

Ţi-aduci aminte, scumpa mea durere,

Cum ucideai cu zâmbet uneori

Şi cu săruturi dulci scăldate-n fiere,

Atâtea milioane de fiori?

Mai simţi în trupul tău şi minte vina

Că aş rămâne singur dacă mori,

Şi va ascunde după ea cortina

Atâtea milioane de fiori?

Aş vrea să-mi mai şopteşti o vorbă seara

Cu buze ca petalele de flori,

Când pâlpâind, traduce lumânarea

Atâtea milioane de fiori;

Stau singur sub un cer cuprins de stele,

Cuprins şi eu de cerul fără nori

Şi-mbrăţişez din visele rebele

Atâtea milioane de fiori;

Îmi strălucesc cum aştri doi ce-s ochii

Cuprinşi de foc de parcă sunt doi sori,

Simţind în unduirea unei rochii

Atâtea milioane de fiori;

Dar uite că citesc acea scrisoare

Şi pier din ochii florilor culori,

Iar plânşi, rămân fără culoare

Atâtea milioane de fiori,

Când inima îmi bate a-nnoptare,

Apus de viaţă, ziuă fără zori,

Şi pentru prima dată sunt ninsore

Atâtea milioane de fiori;

Că te iubesc la fel ca prima dată

Când vieţii îi eram doi căpriori,

Născând, -băiatul sărutând o fată,

Atâtea milioane de fiori.

vol. - "Sub Gutui"

Recunoștință

Ieri, un câine muşcîndu-mă;
Încercam să-i curăţ rana.

Semn de om...

Uitasem de mine, sau poate că
n-am vrut să-mi aduc aminte.

După ce mi-a oferit

Bine-meritata recunoştiinţă,

Tot ca om, i-am îndulcit semnul.

Când ne-am despărţit 
Priveam din coada ochiului ruşinaţi.
Doi dezamăgiţi,

Doi neînţeleşi.

 vol. - "Sub Gutui"

Să spună el

Poetul să fie mut.

Nu are dreptul să risipească

În van cuvintele lui înaripate.

Să le dea spre citire acestei lumi,

Cât şi celeilalte;

Poetul nu trebuie să se mişte.

Să nu se strâmbe coloana infinitului,

Să rabde capriciile cuvântului

Spre esenţa priceperii.

Si să lase sângele slobod

Întoarcerii către sine.

Când staţi de vorbă cu un poet

Nu îl întrebaţi nimic,

Doar lăsaţi-l să spună el,

Dacă va vrea,

Ceva.

vol. - "Sub Gutui"

Sub gutui

Stau de vorbă într-o zi

Cu dimineaţa

Sub copacul meu,

Un gutui...

Îi torn ceaşca de ceai la rădăcină,

Iar el frunza, mie...

Aşa ne iubim noi.

Nu-i place despre dimineaţă,

O alungă şi-mi spune:

Învaţă să nu mai fii naiv,

Nu tot frumosul e frumos;

Să te duci şi să vii,

Dar fără să pleci!

Poţi?

Învaţă!

Ca să poţi vorbi

Cu dimineaţa.

vol. - "Sub Gutui"

E-urile

După marea mascaradă au apărut e-urile

ce-i maică ălea e-uri

eh bre vezi că nu ştii vai de matale

E – eliberare E – europa

şi duce la tâmplă arătătorul Vasilache

croitorul de prelate pentru corturi

corturi mari la vreo 30 de paşi

scoate din sacoşă un baton de salam

acum toţi mâncau salam şi dimineaţa

şi la prânz şi seara numai salam

cine-ar fi sperat să aibă un aşa minunat de trai

ete bre ăsta are e-uri din germania

că de-asta e bun că are e-uri nemţeşti

o hi zice baba o hi maică ce crez io că nu?

o hi având cum zici tu i-uri din ălea

e-uri bre că-i de la europa

da’ ce n-am mai mâncat nici nu mănânc

şi nici nu fac ce n-am făcut

el abia de prinsese vreo 30 baba 80

şi încă mai spera 

vol. - "Terra Nobilis"

Murindu-mi de foame

Pe spatele al urechii mele

mi-am pus ţigara Diogene

din cutia de lemn cu sete

ţâşnind limba unei raze electre

electră din burta unei doage

privirea mi se sparge

lovindu-se cu sălbăticie

de tot ce e carne

murindu-mi de foame

vol. - "Adîncuri de la suprafaţă"

Plopului

Şi dacă Da de ce să Nu

şi dacă Nu de ce să Da

fă-mă frate al tău plopule

tu plopule în liniştirea ta

zi-mi să mă descalţ într-un colţ

rădăcina să-mi plece

iar cel care va trece

să zică "pe lângă plopii fără soţ"

vol. - "Adîncuri de la suprafaţă"