Atâtea milioane de fiori

Ţi-aduci aminte, scumpa mea durere,

Cum ucideai cu zâmbet uneori

Şi cu săruturi dulci scăldate-n fiere,

Atâtea milioane de fiori?

Mai simţi în trupul tău şi minte vina

Că aş rămâne singur dacă mori,

Şi va ascunde după ea cortina

Atâtea milioane de fiori?

Aş vrea să-mi mai şopteşti o vorbă seara

Cu buze ca petalele de flori,

Când pâlpâind, traduce lumânarea

Atâtea milioane de fiori;

Stau singur sub un cer cuprins de stele,

Cuprins şi eu de cerul fără nori

Şi-mbrăţişez din visele rebele

Atâtea milioane de fiori;

Îmi strălucesc cum aştri doi ce-s ochii

Cuprinşi de foc de parcă sunt doi sori,

Simţind în unduirea unei rochii

Atâtea milioane de fiori;

Dar uite că citesc acea scrisoare

Şi pier din ochii florilor culori,

Iar plânşi, rămân fără culoare

Atâtea milioane de fiori,

Când inima îmi bate a-nnoptare,

Apus de viaţă, ziuă fără zori,

Şi pentru prima dată sunt ninsore

Atâtea milioane de fiori;

Că te iubesc la fel ca prima dată

Când vieţii îi eram doi căpriori,

Născând, -băiatul sărutând o fată,

Atâtea milioane de fiori.

vol. - "Sub Gutui"