Testament

Codrule, când de va fi să mor,

Înclină-ţi fruntea, freamătă uşor,

Primeşte-mă în casa ta brodată

Din frunze vii şi apă fermecată;

Nu vreau un loc al meu pe sub pământ,

Vreau codrule, în sânu-ţi blând şi sfânt

Din frunze aripi să îmi pun de-a roata,

Să-ţi fiu ca duh, înaripată şoapta;

Cât viu am fost n-am reuşit mărite

Codruţule şi pentru mine sfinte,

Să-ţi fiu picior, şi glas şi rugă seara

Când cobora pe tine înserarea;

Atâta vreau, să mă-nveleşti cu frunze,

Ca de acolo lăstărească muze,

Să-mpodobeşti cărarea ta şi noaptea,

Să străluceşti în stânga şi în dreapta,

Şi versurile mele, ţie toate

Să-ţi fie flori şi roade mari şi coapte,

Şi tot ce-am fost făcut cât am trăit,

Să-ţi fie ţie toate, de-am murit.

 vol. - "Sub Gutui"