Încă odată

Încă nu aţi văzut totul

au înflorit şi măceşii

pleacă ciobanii cu doinele sus

brazii încep să mijească muguri

urcînd pe munte vuind

iarba încă odată se îmbrăţişează crudă

izvoarele cască pe pat

de frunză pe dungă

şi încă nu aţi văzut tot

ţăranii pentru încă un an

ung roţile carelor şi dau foc

ard amintirile copacilor şi iarba

iarba cea de care pămîntul

s-a dezbrăcat într-o duminică dimineaţa

pe când ah dac-aţi fi fost de faţă

părintele Pin ţinea slujba dintre copii

şi încă nu aţi văzut

cum femeia merge cântând

din corinteni pe drumul

înspre locurile pe care bărbatul

ară moştenirea gândind la ea

să-i vedeţi cum întind ştergerele

pentru bucate sub vişin

pomenind pe om închinîndu-se

domnului fiului şi prea-curatei fecioare

nu aţi văzut cum şoimul

suceşte fir de vânt pe deal de ceară

cînd aproape simţi că poţi atinge soarele

să-i ciupeşti obrajii ca unui copil rotofei

nu aţi văzut cum fluturi albi şi galbeni

zoresc boboci de florile cîmpului

cum sar mieii ca nişte lei în valea

care încă odată se găteşte cu munţii

pe care urcă stejari cu fagi la braţ

alţii coborând case în ei

porţi ferestre sau cele patru pentru fiecare

când va sosi timpul

nu aţi văzut rîndunele întorcîndu-se

încă odată la cuibul de sub streaşină

şi nici mînji n-aţi văzut

căutînd cele patru puncte de plecare

voi orăşenilor nimic nu vedeţi

din ce ar putea să vă bucure sufletele

a venit primăvara  încă odată

paştele încă odată a venit

eu încă odată simt că trăiesc

aici unde ţăran m-am născut

ţăran fiind mulţumesc

vol. - "Terra Nobilis"