Gîndeam la pragul uşii
Ce parcă se depărtase;
Mă hotărîsem să plec,
Cu demnitatea care mai
rămase,
Dar sărutul acela
neruşinat
De îndrăzneţ, neaşteptat
Aşa de valent,
Mă ţinea lipit de mirosul
tău,
De chicoteala ta
Zgîtie de fată, de care
M-am trezit că depind!
M-ai făcut să mă
răzgîndesc,
Să mă întorc,
Să te sărut nelumesc
Încolăcit de braţele tale
Doi şerpi calzi,
Ca vîntul între petale!
Ai făcut să mă simt
Ca în poveşti:
Şi prinţ şi zmeul
îmblînzit,
Dar ce folos dacă nu-mi
eşti
Aici, în eslea de granit
În care soarta pune hrană
Zilele ca la pomană?
vol. - "Sub Gutui"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu