Cât de departe ești

Vreodată ochii, spune-mi, ţi-au lăcrimat de dor,

În seri când fără mine pluteai pe nori de ceaţă?

Spre clipe de iubire să mai cuprinzi fiori

Din mângîiere caldă în zori, de dimineaţă

Vreodată ochii, spune-mi, ţi-au lăcrimat de dor?

Iubire, o... iubire, dă-mi leac singurătăţii!

Ce bastion opreşte când plin sunt de curaj

Şi hotărât să trec prin porţile cetăţii

Privirea mea şi glasul şi inima de paj

Iubire? o... iubire, dă-mi leac singurătăţii...

Zmuceşte-mă speranţă, aruncămă-n iubire!

Cunosc atâtea flori, arome de-mbătat…

Sunt toate vârf de ploaie?... eu nu cunosc zidire.

Cu tine-alături lumii, în veci necăutat

Zmuceşte-mă speranţă, aruncămă-n iubire...

Ţinut de fericire, cât de departe eşti…

Unde cu raze, stele se-mbrăţişează când

Parcă stai parte-aievea grozavelor poveşti…

Cu sufletul, cu simţul, cu inima bătând

Ţinut de fericire, cât de departe eşti...

 vol. - "Sub Gutui"