Peste apa nopţii
plopul şi cu mine
ne dădurăm morţii
întru ascuţime
şi ce mult m-am împlopit
şi
ce mult s-a fiinţat
eu de frunze podidit
el de gînduri încărcat
cînd pe apa nopţii
ne dedam doar morţii
singurul medalion
care leagănă în pom
toamna ca un gînd de om
vol. - "Adîncuri de la suprafaţă"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu