Pluteam rotund spre nu ştiu cine
frumos ca pana mai pluteam
se-ndestula un os cu mine
când numai măduvă eram
muream trăiam trăiam muream
de nu mă mai hotăram
frumos rotund cu nu ştiu cine
crezând că-i om la fel ca mine
dar numai om el nu era
ci stea era
vol. - "Adîncuri de la suprafaţă"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu