Muşcătura

Se făcea cum din colţii lui albi

un cîine alb muşca pulpa mea fragedă

cîine alb din colţii albi ce muşti îi zic

pulpa cea fragedă a mea

nu poţi muşca şi tu negru

din colţii negrii nu poţi muşca

precum nu te pot zări de alb

Tocmai ca toţi laolaltă îmi zice

din colţii lui albi ca o zăpadă proaspătă

să te muşc asemenea celorlalţi la fel de negru vrei

cînd mi-am zis hai să muşc şi alb odată la o mie de ani

vino-ţi în fire muşcatule de alb

fii înţelept muşcatule de alb

atunci i-am zis cîinelui din colţii lui albi

muşcînd alb frageda pulpă a mea

insist animalule cîine să muşti cu negru

ca negru al pămîntului şi al corbului

pulpa mea fragedă muşc-o din colţii negri

ca ochii maică-mi tînără

sau ca ochii iubitei mele de acum

altfel mă trezesc şi-mi saţiez pulpa şi-ai să vezi

va trebui să muşti osul prin pielea întărită ca ceafa de lup

atunci cîinele alb devenind cenuşiu zice

voi muşca negru din colţii negri rămasa-ţi pulpă fragedă

animalule om dar să nu-mi reproşezi

ghinionul miilor de după tine

albindu-ţi ochii animalule om

sculîndu-te îţi zic muşcînd la rîndul tău negru

ca negru al pămîntului sau al corbului

sufletul celui cu pulpa fragedă îţi zic

iar vrînd ca mine odată la o mie de ani

la fel să mori şi tu alb sub negru

ca ochii maică-ti de tînără

sau ca ochii iubitei tale de acum

animalule om

vol. - "Adîncuri de la suprafaţă"