Eliberare

Mi-e dor să mai pot avea încredere într-un prieten

acest gînd mă împarte felii subțiri gurilor

nesătule distrase cînd și cînd cu lacrimi

ele vor zice: nu

acesta nu este potrivit nu-l credeți

nu-i vedeți umerii pietrificați inima

împuțită și ochii fierbînd

ca doi vulcani noroioși

nu-i vedeți palmele înflorite pieptul

din lemn parfumat și tălpile

aceste gazele iubitoare de lei

el va fi cîine va fi ied va fi

tot ce poate să existe sigur că nimic

din toate acestea nu poate fi vreodată

el va zice:

tot ce sunt nu este pentru voi

eu duc în piept oul în ochi universul întreg

pe umeri nu vedeți miile de planete

aproape coapte în plus

cînd scot masca nu percepeți nicio diferență

nu vă încredeți în el nu este cel potrivit

să mai așteptăm vor zice lacome

cîteva mii de ani răstimp în care

să ne mîncăm sfinții.

În taină

nopțile petreceri în taină

alcool tutun moțăială

revenire alcool tutun moțăială

întrebări muzică întrebări

petreceri pînă tîrziu abureli de sezon

de om pierdut într-o cloacă a gîndurilor

nimic nu iese nimic nu intră punct

șederi prelungi într-un vierme

du-te mă și te-mpușcă i-ați gîndul

într-o pungă dezinfectată cu vin

și aruncă-l

mărturisiri impresii păreri

o pleoapă gigantică te acoperă

ce mai lacrimă ești ce ochi idiot

mai lasă-mă tristă realitate curvo

să-mi strîng oasele să mă dezgrop

urmăresc o fisură în asfaltul cleios

o... (n-a c-am zis-o) ce m-aș întoarce

din drum și pe dos

luați loc spectacol naiv despre om

mușcă regina sălbateca iute

pe nevăzute adînc și mortal

suge din inimă cromul

iată labirintul căcăcios

intri prefăcut aluneci de cîteva ori

nimic de găsit prea tîrziu pătrunde

în tine glonțul acesta blînd cu argint

cu stocuri de bine

prea mult loc în piept tocmai

cînd nu mai e timp.

Ion Iubire

Era unul în sat Ion Iubire

jerpelit prost ș leneș

nu-l băga nimeni în seamă

nici să-lajute nici să-i facă rău

se amuzau pe seama lui

femeile îl strigau Ioane bărbații Iubire

l-a căutat poliția Iubire Ion Iubire Ion

în capu' satului pe vale

casa din doi pereți de paie

Iubire dormea Ion spărgea lemne

cu cine vrei șefu'

cu unul dintre voi mă

îl ia Iubire pe Ion și-l duce la secție

acolo s-au contrazis pentru niște chestii

pînă cînd Ion l-a plesnit pe Iubire

iar polițistul i-a împăcat și i-a trimis acasă

mă io nu știu cum puteți voi doi

să trăiți la un loc

pe drum au intrat în birt

au băut unul rachiu altul vin

pe Ion a pus ochii a lui Greblă

vînjoasă dar cam șchioapă de minte

pe Iubire l-a atins unul că pute

asta a lui Greblă n-a stat mult cu Ion

fiindcă el n-a vrut să se lase de Iubire

a murit jerpelit prost și leneș de aceea

se mai strigă pe aici cîte unul cu Ion Iubire

și ăla se supără.

Fantoma

Am deprins un obicei lîngă mine

grijuliu să învelesc o fantomă

îi țin brațul sub cap toată noaptea

luna curge pe noi într-o formă

cînd se mișcă îi aud respirarea

încet șuierînd lîngă tîmplă

o pipăi cu teama că mîine

nu va mai vrea s-o aducă

dimineața mă prefac amuzat

că n-aș lua-o din glumă în seamă

se apropie sfioasă îmi sărută

fruntea și se destramă

seara lipesc brațul de pernă

aștept din nou să revină

se învelește sfioasă cu beznă

adoarme adînc și suspină

mă întind peste ea îi șoptesc

îi spun și-i spun dar nu crede

c-aș veni să mă ia n-am ce pierde

că mi-e dragă și c-o iubesc.

A rămîne - rămînere

Am renunțat mai întîi la șireturi

apoi la ghete

nu n-am rămas desculț mi-am luat sandale

scumpe simple din piele

cînd și acestea îmi sufocau timpul

am renunțat și la ele

nu nici atunci n-am rămas desculț

am trecut la papuci

din cauciuc moi și negri

cînd au început și ei să fure din timpul rămas

i-am donat unui domn singur

însă nu merg desculț

cînd plec de acasă arunc înaintea mea

tot ce vreau să mai fac

în fiecare zi încalț alte visuri și parcă

timpul se oprește și se miră

i-a uite și la ăsta

cum se dă în spectacol.

Așteptare

I-am luat-o morții înainte
Fiindcă-n lumină oarbă-i ea
Se ține ca un scai de mine
Și tot se vaită că mi-ar da
Mai multe zile de-ar putea
Dar dacă-o trec de pata asta
M-asigură,-n lumina ei
Va drege lucrurile - coasta
Mi-o va îndulci cu trei
Că m-ar păstra pe lângă dânsa
Cum eu nu scap de ea acum
De-o trec în siguranță valea
Prin care se așează scrum
Nu știe ori că se preface
Că nu-mi doresc păsarea ei
De mă învârt în cerc cu anii
Pe lângă numai cifra trei
Și cum zăresc fără privire
Mă trag în spate ca să număr
Câte cruci într-o psaltire
Pe un piept și pe un umăr.

Sunete

De ce n-am fi sunete?
Cineva să strige cu noi
De aici până acolo de
La o parte la alta,
Ecou la o adică, dintr-o stâncă-n
Altă stâncă.
Cineva să explice un lucru
Lovind cu noi în timpanul altcuiva...
De ce n-am fi sunete
Încât strigarea cu noi
Să fie cântec nu jeluire,
Întrucât e nevoie de cântec,
Întrucât e foarte mare nevoie de cântec.
Iar de ce să nu fim sunete
Când ce frumos e glasul mării,
Glasul dimineții, glasul frunzei?
Când ce frumos poate fi glasul
Amintirii!