Eliberare

Mi-e dor să mai pot avea încredere într-un prieten

acest gînd mă împarte felii subțiri gurilor

nesătule distrase cînd și cînd cu lacrimi

ele vor zice: nu

acesta nu este potrivit nu-l credeți

nu-i vedeți umerii pietrificați inima

împuțită și ochii fierbînd

ca doi vulcani noroioși

nu-i vedeți palmele înflorite pieptul

din lemn parfumat și tălpile

aceste gazele iubitoare de lei

el va fi cîine va fi ied va fi

tot ce poate să existe sigur că nimic

din toate acestea nu poate fi vreodată

el va zice:

tot ce sunt nu este pentru voi

eu duc în piept oul în ochi universul întreg

pe umeri nu vedeți miile de planete

aproape coapte în plus

cînd scot masca nu percepeți nicio diferență

nu vă încredeți în el nu este cel potrivit

să mai așteptăm vor zice lacome

cîteva mii de ani răstimp în care

să ne mîncăm sfinții.