Ce scrii mă poezii ditamai omul
bun de muncă de război de pus la greu
tu ce belești mă toată ziua cu mîna-n vopsea
ochii în gol și voi ăștia scălîmbații
de cîntați unii și la doi metri cît muntele
lăsați-i păia bolnavi mă bătuți de soartă
să mănînce o pîine și ei
cînd mai căștigi mă dacă scrii poezii
îți moare copilul de foame
crește un animal o pasăre sapă o fîntînă
fă o casă pă urmă dacă ai timp
scrie pînă te-o vedea Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu