Tu, înșiruire de gene,
Păpădie ce ești, sînoas-o, pietroas-o
Ca pomul din sîmbure, lemnosul.
Te frîngi în mîinile mele, călăul
Speranțelor în care mă ai.
Te crede cerul cînd mă iubești?
Sunt locul în care întîrzii, nu știi.
Eu știu, sunt bătrîn, cunosc.
Azi-mîine te vindeci și zbori!...
Nu face asta pe senin, isteaț-o;
Sub cer înnorat se zboară liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu