Intrare

I s-a dat ochi suflet – apără-te, înfruntă răul.

A intrat în piatră a intrat în lemn a intrat în foc.

Ar fi putut oricine să creadă locul

unde întoarce vulturul capăt însă nu,

acolo oscilează, numai, zborul înaintea căderii.

Atîrnat oul de-o ață cel înnăuntru și moale

pendul mersului  viitor ecou moarte

pe drumul ei înspre adevăr întreabă

usturînd aerul cu mult înaintea primei respirări

cine sunt.

Din viroaga asta nu se vede nimic

faci palmele streașină dar începe să plouă

tot nu se vede nimic îți oprești mișcarea

tragi aer prin buric.

Nu există albastrul ascultă numai

și convins că nu există albastrul răsare

fiindcă trebuie să răsară. 

Nimeni pustiu tăcere din oase

Poți auzi cum liniștea cea de pe urmă

Cu sufletul iese.

Din oase lumina tristă o poți vedea

Cum înapoi se lasă cărnii.

Ochiul sufletul își mănîncă aripa în zbor.

Prăbușind pe zicere el învinge: numără

Pietrele tot timpul cu una în mînă căutînd

Intrarea și în pămînt.