Din viitor

Ai iubit, mă întreabă,

Ai făcut asta pînă acum?

Nu, n-am iubit, răspund,

N-am iubit, nu, n-am iubit pînă acum.

Ai urît, mă întreabă,

Ai făcut asta pînă acum?

Nu, n-am urît, răspund,

N-am urît, nu, n-am urît pînă acum.

Ai blestemat, mă întreabă,

Ai făcut asta pînă acum?

Da, am blestemat, răspund,

Am blestemat, da, am blestemat  pînă acum.

Pe cine și de cîte ori, mă intreabă,

Cum ai slăvit pe rău?

Pe iubire, pe ură, de două ori,

Să stea la masă împreună;

Să-și mănînce una alteia din mînă;

Să bea apă din aceeași fîntînă.

Le-am blestemat.

Pînă acum, ai mulțumit, mă mai întreabă

Suflecîndu-și mînecile ridicîndu-se.

Da, zic, am făcut asta,

Am prea mulțumit, da,

Am prea mulțumit.

Cînd și unde s-a întîmplat,

Mai ales, pe cine?

În prima zi, pe mama, la cîmp

Sub o ploaie la semănat.

Da... am mulțumit.

Nu, nu se pune, zice, asta nu se pune;

Asta fac toți, nu e meritul tău.

Pe altcineva, în altă parte, altă dată.

Pe iubire, pe ură, pe blestem;

Na! Le-am mulțumit în casă la mine,

Pe drumul meu, pe muntele meu, pe marea mea;

Atunci cînd am fost secerat, cînd am fost înnoptat,

Stins cînd am fost.

Atunci cînd am căzut în starea de om.

Tot nu se pune. Asta se întîmplă cu toți.

...ceva obișnuit. Mai gîndește-te.

Pe verde l-am mulțumit cînd

Am plîns cu roșu peste el, fără vertebre,

Fără coaste, ca o pată, ca o umbră;

Într-o vară cînd inima mi s-a scurs

Departe de casă.

Altceva, nu mai știu.