Tinerii noștri

Trec gingași înspre o viață

gîndită de ei trăită de noi

ca niște plăpînde flori sunt

ca niște crude fire de iarbă

din vis în vis ca niște miei

tinerii noștri aleargă aleargă

înspre o viață gîndită de ei

trăită de noi ca niște aspre fire de iarbă

se strîng laolaltă se bucură rîd

înlătură simplu tot ce nu-i leagă

scutură visele de pămînt

n-au ce să șteargă

acel curaj nebunesc acea îndîrjire

pe care le-am avut odată și eu

crud în iubit scurt în gîndire

ca un pui răsfățat de zeu

ieșeam gingaș la poartă

avea mama flori multe la geam

ochii mi se scurgeau după cîte o fată

mînz nărăvaș cum eram.