Vină

Într-una din nopţile mele prime

Am văzut căzînd o mie de stele.

Li se auzeau lanţurile zornăind –

Cum se atingeau între ele.

Credeam că vin şi mă prind.

Şi cum eram eu sigur pe mine

C-am inventat cercul învîrtind

O miime de sutime

De miime dintr-un timp

Ochii înspre răsărit,

Toate fără doar de una

N-am văzut cum au pierit.

Numai una care şi-acum

Ca o trestie sub lună

Pe o plapumă de apă

Ca un ochi deschis în glumă,

Încă mai răzbate noaptea

Cînd bătrîn, le rog să vină.

O puzderie de stele

Să mă scape iar de vină.