Ochi 2.

Mă vei da într-o cană

poate zâmbet poate rană

o să-ţi duci mai departe

chipul de moarte

şi-ţi va părea rău

să-ţi pară bine

tu când te doare ceva

tu trebuie să râzi

nu trebuie să plângi

cum facem noi

vol. - "Ochi"

Muşcătura

Se făcea cum din colţii lui albi

un cîine alb muşca pulpa mea fragedă

cîine alb din colţii albi ce muşti îi zic

pulpa cea fragedă a mea

nu poţi muşca şi tu negru

din colţii negrii nu poţi muşca

precum nu te pot zări de alb

Tocmai ca toţi laolaltă îmi zice

din colţii lui albi ca o zăpadă proaspătă

să te muşc asemenea celorlalţi la fel de negru vrei

cînd mi-am zis hai să muşc şi alb odată la o mie de ani

vino-ţi în fire muşcatule de alb

fii înţelept muşcatule de alb

atunci i-am zis cîinelui din colţii lui albi

muşcînd alb frageda pulpă a mea

insist animalule cîine să muşti cu negru

ca negru al pămîntului şi al corbului

pulpa mea fragedă muşc-o din colţii negri

ca ochii maică-mi tînără

sau ca ochii iubitei mele de acum

altfel mă trezesc şi-mi saţiez pulpa şi-ai să vezi

va trebui să muşti osul prin pielea întărită ca ceafa de lup

atunci cîinele alb devenind cenuşiu zice

voi muşca negru din colţii negri rămasa-ţi pulpă fragedă

animalule om dar să nu-mi reproşezi

ghinionul miilor de după tine

albindu-ţi ochii animalule om

sculîndu-te îţi zic muşcînd la rîndul tău negru

ca negru al pămîntului sau al corbului

sufletul celui cu pulpa fragedă îţi zic

iar vrînd ca mine odată la o mie de ani

la fel să mori şi tu alb sub negru

ca ochii maică-ti de tînără

sau ca ochii iubitei tale de acum

animalule om

vol. - "Adîncuri de la suprafaţă"

Nu-i

Aţîţă vinul din pahar

vinuitul de la bar

îmbată sufletul beţivului

ce n-are cui

să zică nu ştiu care dar

şi n-are cui

la fel ca albul de pe var

să strige nu-i

vol. - "Adîncuri de la suprafaţă"

Stea

Pluteam rotund spre nu ştiu cine

frumos ca pana mai pluteam

se-ndestula un os cu mine

când numai măduvă eram

muream trăiam trăiam muream

de nu mă mai hotăram

frumos rotund cu nu ştiu cine

crezând că-i om la fel ca mine

dar numai om el nu era

ci stea era

vol. - "Adîncuri de la suprafaţă"

Ducere

Mi s-a desfăcut pieptul

într-un mod al naibii de perfect

plîngea în partea stîngă dreptul

stângul vorbea incoerent

mi se luase gesturile-n cer

în cer de jos că mi se luase

minţit fiind c-am fost şi ieri

în a broaştelor mătase

un mormoloc acestui lac

dar n-am crezut

că-s numai peticul pe sac

şi m-am durut

pe unde sunteţi ce v-aţi dus

v-aţi speriat v-aţi speriat

săpaţi adânc şi mai în sus

mai am în pieptul meu distrus

vol. - "Adîncuri de la suprafaţă"

Încă odată

Încă nu aţi văzut totul

au înflorit şi măceşii

pleacă ciobanii cu doinele sus

brazii încep să mijească muguri

urcînd pe munte vuind

iarba încă odată se îmbrăţişează crudă

izvoarele cască pe pat

de frunză pe dungă

şi încă nu aţi văzut tot

ţăranii pentru încă un an

ung roţile carelor şi dau foc

ard amintirile copacilor şi iarba

iarba cea de care pămîntul

s-a dezbrăcat într-o duminică dimineaţa

pe când ah dac-aţi fi fost de faţă

părintele Pin ţinea slujba dintre copii

şi încă nu aţi văzut

cum femeia merge cântând

din corinteni pe drumul

înspre locurile pe care bărbatul

ară moştenirea gândind la ea

să-i vedeţi cum întind ştergerele

pentru bucate sub vişin

pomenind pe om închinîndu-se

domnului fiului şi prea-curatei fecioare

nu aţi văzut cum şoimul

suceşte fir de vânt pe deal de ceară

cînd aproape simţi că poţi atinge soarele

să-i ciupeşti obrajii ca unui copil rotofei

nu aţi văzut cum fluturi albi şi galbeni

zoresc boboci de florile cîmpului

cum sar mieii ca nişte lei în valea

care încă odată se găteşte cu munţii

pe care urcă stejari cu fagi la braţ

alţii coborând case în ei

porţi ferestre sau cele patru pentru fiecare

când va sosi timpul

nu aţi văzut rîndunele întorcîndu-se

încă odată la cuibul de sub streaşină

şi nici mînji n-aţi văzut

căutînd cele patru puncte de plecare

voi orăşenilor nimic nu vedeţi

din ce ar putea să vă bucure sufletele

a venit primăvara  încă odată

paştele încă odată a venit

eu încă odată simt că trăiesc

aici unde ţăran m-am născut

ţăran fiind mulţumesc

vol. - "Terra Nobilis"

De la capăt

Mi-a spus că îi fierbeau în jarul frunţii

rotunzii de ochi pierduţii

rostogolitori sub arcadele fixe

a mirare prinse

îmi spunea că s-a întîmplat

de i-a fost cerul îndurerat

pierise lumea toată adormind

şi de cît de mult i-a plăcut

când s-a sculat

că-i blestemat i s-a părut

să o ia de la capăt

cu alt lacăt

vol. - "Adîncuri de la suprafaţă"