Tentație

Gîndeam la pragul uşii

Ce parcă se depărtase;

Mă hotărîsem să plec,

Cu demnitatea care mai rămase,

Dar sărutul acela neruşinat

De îndrăzneţ, neaşteptat

Aşa de valent,

Mă ţinea lipit de mirosul tău,

De chicoteala ta

Zgîtie de fată, de care

M-am trezit că depind!

M-ai făcut să mă răzgîndesc,

Să mă întorc,

Să te sărut nelumesc

Încolăcit de braţele tale

Doi şerpi calzi,

Ca vîntul între petale!

Ai făcut să mă simt

Ca în poveşti:

Şi prinţ şi zmeul îmblînzit,

Dar ce folos dacă nu-mi eşti       

Aici, în eslea de granit

În care soarta pune hrană

Zilele ca la pomană?

 vol. - "Sub Gutui"

Testament

Codrule, când de va fi să mor,

Înclină-ţi fruntea, freamătă uşor,

Primeşte-mă în casa ta brodată

Din frunze vii şi apă fermecată;

Nu vreau un loc al meu pe sub pământ,

Vreau codrule, în sânu-ţi blând şi sfânt

Din frunze aripi să îmi pun de-a roata,

Să-ţi fiu ca duh, înaripată şoapta;

Cât viu am fost n-am reuşit mărite

Codruţule şi pentru mine sfinte,

Să-ţi fiu picior, şi glas şi rugă seara

Când cobora pe tine înserarea;

Atâta vreau, să mă-nveleşti cu frunze,

Ca de acolo lăstărească muze,

Să-mpodobeşti cărarea ta şi noaptea,

Să străluceşti în stânga şi în dreapta,

Şi versurile mele, ţie toate

Să-ţi fie flori şi roade mari şi coapte,

Şi tot ce-am fost făcut cât am trăit,

Să-ţi fie ţie toate, de-am murit.

 vol. - "Sub Gutui"

Dor de tatăl meu

Astăzi, m-a prins aşa un dor!...

Nu ştiu de ce, priveam pământul

Şi mi-a venit în minte tatăl meu

De îmi venea să zbor;

Sufla printre şoapte cuvântul,

Părându-mi uşorul mai greu;

Am să-l chem!

Nu! Am să merg la tata;

L-am găsit pe un scaun de lemn,

Ascuţea cu o pilă, trist, sapa;

Printre puţinele vorbe rostite,

A fost şi moartea fratelui său;

Necăjit, mă privea din orbite

Spunându-mi aşa, cât de rău

Îi părea;

„Şi tânăr tată, era!...

Avea opt zeci de ani şi ceva”...

Sunt şapte zeci şi ai lui,

Puteai ca el să nu spui?

Sunt tinerii noştri părinţi,

Sunt carnea din care am fost plămădiţi;

Când lacrimă au pe obraz, noi să fim,

Balsamul durerii şi rostul sublim,

Şi omul ce felu-i de-a fi, să-nţeleagă

Nainte ca moartea din ei să aleagă;

Am fost de acord, ba chiar m-am mirat,

Că  fratele-acesta prea tânăr s-a dat;

Părea că-i mai trece, vorbeam despre alta,

În timp ce mai liber, încet, pilea sapa.

vol. - "Sub gutui"

Copil fiind...

Mi-e dor de recele izvor

Şi de păşunea cântătoare,

De locul meu rătăcitor,

De satul mic din lumea mare;

Mi-e dor de vremea albă-n fum

Din coşuri negre, liniştite,

Ale măreţului cătun,

Cu bătături înzăpezite;

Ce de poteci făceam prin văi,

Ce le umblam!... bătătorite

Erau de vajnicii flăcăi

Luptând spade şi cu flinte;

Era ca şi o lege-n doi:

Români-aici, turcii de-o parte;  

Înfierbîntaţi ca de un sloi

Repovesteam ceva din carte;

 

Fugeau fără turbane, goi,

Eram mai tari ca ei de soarte,

Doar, moşii noştri, la război,

Nu se temuseră de moarte.

Cît dor mi-e de micii prieteni,

Maturi acum, soarte reale;

Numai turci răniţi de pinteni,

Secătuiţi, cu piepturi goale;

Mi-e dor de tine lungă seară,

Când mă-ntreceam cu soarele:

Care-i mai iute să-i răsară,

De după deal picioarele;

Treceau pe uliţi cârduri, cârduri

De gâşte-n serenada lor;

Cin’ să mai aibă timp de gânduri?

Cu talpa goală, dădeam zor;

Mâncam la poame şi susaiuri,

Beam apa ce ieşea din mal,

Iar când treceau de morţi alaiuri,

Pe pom săream cu toţi în val;

Ne coloram cu fard de tuciuri,

Şi-n vii, la struguri ca la bâlciuri

Sărmanul om care păzea!....

Scuipa în sân şi se-nchina;

Mi-e dor de-aceste clipe,

Îmi seacă inima de dor!

Cine să vrea a fi om mare

De-ar şti de-atunci acest fior?

vol. - "Sub Gutui"

Cât de departe ești

Vreodată ochii, spune-mi, ţi-au lăcrimat de dor,

În seri când fără mine pluteai pe nori de ceaţă?

Spre clipe de iubire să mai cuprinzi fiori

Din mângîiere caldă în zori, de dimineaţă

Vreodată ochii, spune-mi, ţi-au lăcrimat de dor?

Iubire, o... iubire, dă-mi leac singurătăţii!

Ce bastion opreşte când plin sunt de curaj

Şi hotărât să trec prin porţile cetăţii

Privirea mea şi glasul şi inima de paj

Iubire? o... iubire, dă-mi leac singurătăţii...

Zmuceşte-mă speranţă, aruncămă-n iubire!

Cunosc atâtea flori, arome de-mbătat…

Sunt toate vârf de ploaie?... eu nu cunosc zidire.

Cu tine-alături lumii, în veci necăutat

Zmuceşte-mă speranţă, aruncămă-n iubire...

Ţinut de fericire, cât de departe eşti…

Unde cu raze, stele se-mbrăţişează când

Parcă stai parte-aievea grozavelor poveşti…

Cu sufletul, cu simţul, cu inima bătând

Ţinut de fericire, cât de departe eşti...

 vol. - "Sub Gutui"

Apus de soare

Străfulgerând, a coborât pe casă un înger,

Ce s-a întins plăpând, cu aripi parcă boante,

Prin orizontul roş precum un sânger,

Gândind parcă la cât o mai străbate;

Cu-n fâlfîit, pluti uşor în noapte

Peste atâtea dealuri tot mai dus,

De clipele ce parcă-s îngropate,

Şi zorii-ndepărtaţi ce l-au răpus;

Dau să-l cuprind, în ochii mei răsare,

O clipă picurând mărgăritar,

În care-atât de multă  cumpătare,

Iar simt că e durere  în zadar.

 vol. - "Sub Gutui"

Peștișorul de aur

Ieri am fost la pescuit.

Ce ziceţi de asta?

Am prins şi eu peştişorul de aur!

Şi eu! Şi eu! Şi eu!

Şi cum să zic?... Nu asta a fost greu.

Oh, să alegi numai o dorinţă!...

E absurd!

O dorinţă este legată

De mai multe dorinţe,

Şi, totuşi, altele

Nu sunt legate de aceea.

M-a apucat febra nealesului,

Transpiram cu dorinţe

Iar peştişorul era

Un tigru care rânjea,

Un tigru cu aripioare

Şi solzi aurii

Ce rânjea satisfăcut.

Ce bine ar fi fost

Dacă nu l-aș fi prins,

Îmi spuneam otrăvit de ciudă...

Am hotărât să-i cer

Să nu-mi îndeplinească

Nicio dorinţă,

Dar, nici să îl arunc înapoi în apă.

Să moară el... era dorinţa mea!

Să moară peştişorul de aur!

Să moară peştişorul de aur!

Să moară peştişorul de aur...

Strigam când m-am trezit din somn

Ud de transpirat şi cu

Patruzeci temperatură.

Dar ce bucuros eram:

Fusese un vis...

Nu ucisesem peştişorul de aur.

Şi am început să mă gândesc

La o singură dorinţă,

Căutându-mi undiţele...

vol. - "Sub Gutui"