Sunete

De ce n-am fi sunete?
Cineva să strige cu noi
De aici până acolo de
La o parte la alta,
Ecou la o adică, dintr-o stâncă-n
Altă stâncă.
Cineva să explice un lucru
Lovind cu noi în timpanul altcuiva...
De ce n-am fi sunete
Încât strigarea cu noi
Să fie cântec nu jeluire,
Întrucât e nevoie de cântec,
Întrucât e foarte mare nevoie de cântec.
Iar de ce să nu fim sunete
Când ce frumos e glasul mării,
Glasul dimineții, glasul frunzei?
Când ce frumos poate fi glasul
Amintirii!

Rodire

Avânt băiete, avânt.
Aruncă masca bătrânule copil.
Are să-ți fie gândul o nerecunoaştere
A propriei suferinți.
Vei ajunge să vezi pe altcineva
În veninul din cupa zisului,
N-o să-ți mai revendici nici inima
Nici locul de sub talpă
cu infinitul de frumos cîntec
al corului de îngeri sub-pamânteni;
Nu te opri băiete, copil bătrân,
Tunde-ți barba, copil bătrân!
Treci în rândul nostru,
Te vei pomeni schimbat la față cu adevărat -
Toate îți vor fi nimica.  
Vei ajunge să vezi pe altcineva
Care nu te va recunoaște nici în ruptul capului -
Va zice că-i oglinda fermecată.