miercuri, 27 aprilie 2016

Loc de sfîrșit




Locuri în care unii au sfîrșit.

Să fi trecut vreodată
pe lîngă cel în care voi sfîrși?
Poate-i frumos, cît să îmi placă.

M-a oprit cineva să mai vorbim.
Mîngîiat, am întors spatele.
M-am împiedicat, chiar atent fiind,
în vreun fir de iarbă crescut anapoda.

Cîte semne voi fi ignorat,
cîtă bunăvoință din partea Domnului
voi fi privit cu îngînfare...

Cine știe pe ce alte meleaguri,
prin ce dosnice depărtări
vremuri străine păstrează la drum

locul meu de sfîrșit.

vineri, 22 aprilie 2016

Presimt o călătorie



în fiecare seară o firavă umbră
o dorință o amintire
trece prin dreptul ferestrei
după care leg jurăminte cu tine

de ce bîntui fără stăpîn umbră

în fiecare noapte
alung de pe casa vecinului
o bufniță cu întrebarea

cînd întîrzie simt o stranie îngrijorare
cînd mă ia prin surprindere o stranie bucurie

nimic altfel nu se întîmplă în mine

cine te-a părăsit alungat umbră
bufnița fîlf după ea

azinoapte n-am apucat să întreb
s-a desprins ca un abur negru instantaneu
am avut o senzație de vină de regret
că nu-mi dau seama la timp ce se întîmplă

n-a fost nimic altfel cu mine

de unde tot vii umbră fără stăpîn
încotro

la noapte mă fac iarbă sub gutui

te-am prins umbră spune-mi
cine te-a lepădat de unde
în fiecare noapte apari
și în ce locuri te duci

presimt o călătorie că voi cunoaște
locuri noi pe care le-am mai văzut
ceva de dincolo de copilărie
îmi tot dă brînci să ies afară