sâmbătă, 3 decembrie 2016

În li bertate



era o plăcere să ieșim împreună
ca o scuză imputată realității ne identificam
aproape în oricine intra în raza noastră de percepere a i
realului

din cînd în cînd ne mai trecea pisica prin față iar în
tîmplător
cîte un flegmen își făcea datoria în
apropiere

lăsam de fiecare dată vina de a nu iubi în casă
pe palmele unor cărți special pentru achitarea noastră con
cepute

e aidoma ție cum ai fost îi zic nu știe ce-o
așteaptă e de aceeași aură acoperită zîmbești
eu te am pe tine părea că spui și numai pe
timpul zilei dar am totuși pe cineva

după un timp a devenit banal ne văzusem în toți
îi cunoșteam am renunțat la ieșirile noastre deși
amîndoi avem cîte un protejat secret în li
bertate

și care umblă cu privirea după noi