vineri, 22 iulie 2016

Din soare

Ce să am eu cu el, cu ea, cu ei?
Nimic.
La umbra cărnii respir tot vaierul din lume.
Îl transform într-o mare de simțuri și
O scuip cu pești cu tot peste unda zilei
Din soare.

Acolo stau vara cînd pămîntul
E fierbinte ca o barabulă fiartă –
Îmbrac paltonul și intru:

Ce faci, măi, soare?
Ete, ce să fac, așteptam să vii, ce să ai tu
Cu el, cu ea, cu ei...
Nimic.

Poate



Poate că nu mai vreau să te văd
poate că dunga s-a întrerupt într-un colț
a căzut peretele sau a dat din aripi

poate că totul a fost o pasăre de pe care am căzut
tu pe sfîrșit eu pe început

poate că nu ne-am iubit s-ar fi scurs anii
degeaba și n-am știut
ne-am legănat în trecere îngînfarea
de a ne fi avut

poate că ceasul din creștetul cerului a fost ruginit
și tu n-ai știut și eu n-am voit

poate că ne-am cunoscut doar să ne dăm unul altuia greul
să ne scurgem în palme

cald și sărat Dumnezeul

sâmbătă, 9 iulie 2016

Să ne dăm bucuroși mîinile



sunt slab nu pot să trăiesc între oameni
mint înșel întorc spatele des înjur

dacă tot nu mi-a dat ce au toți de la el
poate vorbim la un suc de mere de prune de piersici de ce o vrea
despre martora mea că exist

auzi Doamne
mai întoarce capul mai închide ochii
ce mă tot urmărești prin toate gîndurile
mai lasă-le așa cum sunt poate mi se schimbă norocul
cînd ne-om vedea

să ne dăm bucuroși mîinile

Înapoi din viitor


               
posibil ca pe viitor să vedem roboți feminini
și masculini identici cu noi chiar mai reușiți
mai buni tineri mereu

femei cu sîni perfecți bărbați musculoși peste tot
prin locuri amenajate special precum
automatele de cafea

cînd ai chef de un el sau de o ea
te strecori introduci fisa alegi durata și altceva
după care apeși tasta ok
simplu


Între moarte și somn




în loc de femeie o scîndură lată
o perie de paie o mașină de spălat
un fier de călcat pîine și apă


seara e mai greu pînă adormi
în ăst răstimp de vamă
dintre moarte și somn

cînd iubirea se tace și durerea se strigă

Nu există reguli pentru asta



acrești dinainte zilele ce vor veni
nici nu știi ce forță îți dă puterea
să te vezi din vreme la sfîrșit neputincios total dezorientat
uitat chiar de viu în fața saltului obligatoriu

pe care ai greșit impresia că l-ai amîna de cînd ești

nu există reguli pentru asta fiecare
umblă după o breșă în timp să intre la adăpost

din teama de adevăr se preferă minciuna
din teama de moarte se preferă absența