Restul nu mai contează

De cum au lovit-o primii în gură pe Venera

toți s-au dedat la scris poezii lucru la-ndemîna oricui

după ce s-a dus vestea și alții s-au făcut poeți

(buni de dat cu pumnul în gura Venerei)

ne descurcăm cum putem tocmai

suntem în locul unde ne simțim cel mai bine

în fond pentru ce trăim

să ne masturbăm creierii pentr-un orgasm poetic

restul nu mai contează e soare și nor praf și gol

Final

din ce în ce mai vagă neputința de a răzbate

prin tenebrele minții ajungi convins

de infantele dreptății că tot ce urmează

e fără niciun rost că-n lăuntrul nevăzut și nebănuit

n-ar mai fi un strop din ce sperai ca cineva

la un moment dat să descopere și să laude

să prețuiască necondiționat

dezamăgire atâta ușurință vei sugruma bestia

cu indiferență vei călca pe stârvul ei scîrbit și temător

apoi rămas mai puțin mai străveziu

de flacăra nopții apropiat vei încăleca pe fluturele

fără aripi să devii aripi și orizont pentru zbor

animal răpitor și vierme gîndind la metamorfoză

pentru numai o zi după care te vei înbuiba iarăși

cu soare cu nevinovate stări cu vini și adevăruri iar

ca o fire slabă ce te-ai născut vei continua

prefăcut să chemi iubind viața pe moarte

nu te va distrage nimic acestui cumul de simțuri

armată în dezertare de gînduri pînă la momentul

destrămării destrăbălării a ce a mai rămas în fața

adevărului ticălosului de adevăr din tine.

Vreme a îndoielilor

Înmuiala asta covîrșitoare

mai nimic bun sînge cui sau lemn

totul pentru nunta cu soarele

trec burice catifelate spre cer

clipesc ochi purtați de-a-ndoaselea

guri cu limbi împleticite serbează triste bucurii

pulpe desfăcute pohtesc prada

este vremea înmuielilor tari patria serioșilor

nu rîde nimeni fără simbrie

nu tace nimeni fără interes

burți camuflate săltă un dans al bășinilor

delicate mignione sincere

prinde viață un nou ritual

inimi intelectuale raționale demne de ger

miră vinul cu pretenții lăcomii

smîrcuri cu ifose de smirnă

apar și dispar apar dispar

se cîntă ode finului rahat i se împachetează

aroma în prosternări în suspine

se face breloc brățări lănțicuri

se iese în lume pre laude călcînd

vreme a îndoielilor ale marilor îndoieli

patrie a celor nesupuși vreodată de cineva

generoși cerebrali demni prieteni cu toată lumea

ți se naște ritualul în care orbii

știu să danseze cel mai frumos frunți încrețite

coboară în cel mai adînc răsărit

Îndoială

aș fi vrut ca moartea să nu fie lașă

să iasă cu mine în oraș să o prezint amicilor

salut ce mai faceți – moartea mea

să o văd fîstîcindu-se

să-i ghicesc mîndria în priviri că am scos-o în lume

să-mi arate că ține la mine

într-un moment intim să-mi spună

că orice s-ar întîmpla oricum

ar trata vreo situație idiotul din mine

nu mă va părăsi niciodată

cel puțin nu fără să mimeze cît de cît regretul

momentului acela de slăbiciune

cîte 20

20 de ani nu înseamnă mare lucru  

pînă vom găsi pe rafturi inimi de cumpărat

cu bătăi garantate în funcție de preț

vor mai trece cîteva sute mii nu știu

acum vreo 20 cînd părea de neconceput

rămînerea fix în locul din care ne pregăteam atunci de start

îmi era teamă că sfîrșitul omului e aproape de gard

nu-i mare lucru cîte 20 de ani

primii ca apa din cana unui prăpădit însetat

următorii clic dreapta refresh de la capăt reorganizezi

delete una și alta copy/paste mici răsfățuri

n-ai timp să crezi ce simți abia de apuci

uneori cînd plouă să-ți vezi chipul pe asfalt

fisurat alungit aspru

următorii 20 pe mine care scriu asta pe unii dintre voi

care dintr-o eroare totuși citiți ce-am scris

e posibil să ne saboteze mouse-ul

fiți fără grabă

Levitare

Farmecul vieții

la urmă cele mai tari momente

mai întîi renunță picioarele

capitulează unul cîte unul brațele

să nu te rănești cînd intri

mintea cedează pe sfîrșit

să nu memorezi drumul

autoportret

sunt unul dintre cei care sub formă de gest

își flutură iubirea ca momeală

furios pe cei buni rău cu cei frumoși

bănuitor cînd mă ajută cu respectivul

ironic la maximum cu naivii avar
egoist profitor meschin leneș prefăcut

și mint

mint cu fiece respirare neîntrerupt și exemplar

la orice pas în orice situație invidios chiar pe mine