Final

din ce în ce mai vagă neputința de a răzbate

prin tenebrele minții ajungi convins

de infantele dreptății că tot ce urmează

e fără niciun rost că-n lăuntrul nevăzut și nebănuit

n-ar mai fi un strop din ce sperai ca cineva

la un moment dat să descopere și să laude

să prețuiască necondiționat

dezamăgire atâta ușurință vei sugruma bestia

cu indiferență vei călca pe stârvul ei scîrbit și temător

apoi rămas mai puțin mai străveziu

de flacăra nopții apropiat vei încăleca pe fluturele

fără aripi să devii aripi și orizont pentru zbor

animal răpitor și vierme gîndind la metamorfoză

pentru numai o zi după care te vei înbuiba iarăși

cu soare cu nevinovate stări cu vini și adevăruri iar

ca o fire slabă ce te-ai născut vei continua

prefăcut să chemi iubind viața pe moarte

nu te va distrage nimic acestui cumul de simțuri

armată în dezertare de gînduri pînă la momentul

destrămării destrăbălării a ce a mai rămas în fața

adevărului ticălosului de adevăr din tine.