Un fulger

Căzut, străfulgerat, pe amîndoi genunchii.

Nu ştii... am strîns din ochi să n-aibă şanse visul

Să facă mai frumos şi mare paradisul.

Aş fi strigat, atunci – mi-aş fi dogit rărunchii.

Nu ştii... o pasăre cu aripa de plumb

Se încăpăţîna să se ridice-n slavă

Cînd şarpele pîndea în proaspăta otavă.

l-aş fi zdrobit! Aş fi rotit-o-n vînt,

Aş fi mocnit în şubreda de lavă

Pentru un singur, unic legămînt.

Dar n-ai catadicsit să îmi ridici căderea...

Un fulger ai rămas, din piept spre nicăierea.