Întinse cerul peste humă
poposind la jar de stînă
o lungă de mînă
dans de cadînă
de mi-am zis că urc pe-o
scară
unde mintea cea ştrengară
face multe şi desface
cu de gînduri fine ace
despre tot ce înconjoară
ochiul ca o aripioară
în visarea vis numit
de căzutul în iubit
unde numai un sărut
învie pe cel căzut
cum aşa şi mai departe
sîngele credeam că-i lapte
de i-am prins cele cinci
deşte
şi-am sărit în caier peşte
unu sta şi mă priveşte
uite jarul jăruieşte
unu sta şi da tîrcoale
pulpei tari a dumitale
iară altul sta şi sta
unde mi-s cu lacrima
de-am umplut cu sare luna
zile-ntregi cu săptămîna.
vol. - Adîncuri de la suprafaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu