Cui mă dai nerecunoscătoareo
m-ai smuls din ochii pietrei
cu forţa retezării şi a vetrei
din care mama pîinea închinată
scotea ne fie ziua mai bogată
mi-ai pus pe umeri zeci de sentinele
să nu-i mai fiu copilăriei mele
să pot nevrînd a mă-nfiera pe sine
cu toate răutăţile sublime
să pot păşi cînd nu păşit mi-ar
cere
momentele frumoase în durere
tu cui mă dai nerecunoscătoare
că-ţi port în piept asînda cu
răbdare?
vol. - "Adîncuri de la suprafaţă"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu