Am fugit din somnul meu
cel somn prelung de lung şi greu
pe coasta unui vis m-am dus
unde iubirea m-a nespus
în ochiul ei la sînul ei
la sînii ei cei mici şi răi
şi lîngă aşteptarea sa
că nu ştiam de mă voia
această clipă de răzor
ea îndemnîndu-mă să zbor
eu ocupat fiind să mor
cînd m-am sculat
m-am dumirit
acelaşi pat în care noaptea
mă cîntăreşte obosit
acelaşi raft aceeaşi cartea
aceleaşi triste ornamente
ce cîntec sumbru şi iubirea
ecou rămas într-un perete
vol. - "Adîncuri de la suprafaţă"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu