Iubita mea, Rana, iubita mea,
Vei înțelege de ce tații imaginari
Ai unor copii imaginari
Își duc odraslele pe un dig
De pe care-i aruncă fericiți
Când împlinesc 10 ani.
Vei vedea copiii aceia mândri de asta.
Vei înțelege îndrăgostiții imaginari
De ce-şi otrăvesc iubitele imaginare
Și invers după 10 ani, mândri de asta.
10 ani trebuie că este o paranteză
A lucrurilor imaginare căzută
Pe un pământ imaginar.
Iubita mea Rana, iubita mea,
Vei afla că eu sunt copilul dus pe dig
Și iubitul otrăvit, mândru de asta.
Nu dispera, iubita mea, Rana,
E al zecelea an. Din al unsprezecelea
Voi începe iar să te cred.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu