Simt că am mai fost odată aici
și m-am oprit la război
roțile trenului noaptea
zgomotul vagoanelor rablagite
îmi trezesc o stranie melancolie
de șenile spulberate pe pod
de tun prăvălit pe stîncă
simt căldura sîngelui tocmai în gînd
îmi vine să trag în imaginația mea
cu pușca ruginită de lacrimi
mă străbate un zor
că războiul nu s-ar fi terminat
încă apar fantome rătăcite
dintr-o pace imaginară
stau ghemuit în tranșee
mă aștept în orice moment
să cadă un obuz o grenadă
peste liniștea mea prefăcută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu