Am fost o frază, odată...

Stăm așa, două cuvinte,

Două voci atente la dresor.

Via în pârg salută cocorii;

Un fel de adio, de onor.

Nu! Nu e toamnă. Mai e până când

Vom culege viile, vom rupe porumbul.

Ca-ntr-o pictură veche stă soarele -

Arde-n cer cineva plumbul.

Două cuvinte, liniște-n jur...

Numai cadavre de întâmplări.

Nu dispera, doamnă, zâmbește,

Mirosul acesta lasă urmări

Și chiar dacă nu, rămâi cum te știu,

Mai mult plânge floarea neretezată;

Să mulțumim cerului, doamnă,

Că am fost o frază, odată...