duminică, 27 martie 2016

Fantoma



Am deprins un obicei lîngă mine
grijuliu să învelesc o fantomă
îi țin brațul sub cap toată noaptea
luna curge pe noi într-o formă
cînd se mișcă îi aud respirarea
încet șuierînd lîngă tîmplă
o pipăi cu teama că mîine
nu va mai vrea s-o aducă
dimineața mă prefac amuzat
că n-aș lua-o din glumă în seamă
se apropie sfioasă îmi sărută
fruntea și se destramă
seara lipesc brațul de pernă
aștept din nou să revină
se învelește sfioasă cu beznă
adoarme adînc și suspină
mă întind peste ea îi șoptesc
îi spun și-i spun dar nu crede
c-aș veni să mă ia n-am ce pierde
că mi-e dragă și c-o iubesc.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu