De ce, tată,
Cu picioare desculțe,
Cu spinarea încovoiată,
Cu scheletul tău de aur
Cari piatra aceasta?
Să fac eu statuie din ea?
Zi-mi,
De ce?
...Că ți-ai apropiat așa de mult
Spinarea de spinarea mea...
Cu moartea nu-i de glumit.
E multă cheltuială;
Dacă mai pui și surmenajul...
Să nu mori înaintea mea, tată,
Eu sunt poet, eu sunt sărac
Și mai ales, pentru poeți
Surmenajul acesta,
E mai rău decât moartea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu